Personalitatea este alterată de boala dar ia şi atitudine faţă de ea. Atitudinile faţă de boală sunt influenţate de modalitatea de percepere a stării de boală, modalitate ce diferă în funcţie de personalitatea individului şi de caracteristicile bolii (severitate, durată, evoluţie, afectare a activităţii zilnice etc.) După aflarea diagnosticului pacientul

Depresia este considerată datorită răspândirii ei„guturaiul psihiatriei”Poate fi cauzată de:evenimente de viaţă negative, un partener ostil sau critic, lipsa stimei de sine pe termen lung, neglijarea în copilăria timpurie sau pierderea unui părinte, alcoolism în familie sau de boli cronice ce presupun suportarea unei suferinţe zilnic.
Depresia în mod clar nu este o stare de tristeţe trecătoare, nu este un semn de slăbiciune, nu este o stare care va dispărea prin voinţă proprie dar, nu este nici o tulburare care nu se poate trata.

Fac parte dintre psihoterapeuții care își vede pacientul mai degrabă blocat decât bolnav. Vorbesc aici despre persoana care, nu că nu ar ști ce să facă pentru a ieși din impas, dar se simte incapabil să își asume responsabilitatea schimbării felului în care trăiește și este blocat într-o serie îngustă de opțiuni.

Deși conștient de necesitatea unei schimbări, nu are curajul de a face un prim pas din zona în care se află.

Zonă care, de mult numai este o zonă de confort și în care supraviețuiește cu greu și cu un preț mult prea mare. Dar ce poate face? Este singura zonă pe care o cunoaște și dincolo de aceasta este un imens necunoscut – necunoscut de care, evident, se teme. Totul pare incert, dar incertitudinea face parte din viața noastră și, fie că vrem sau nu, avem mare nevoie să învațăm să trăim cu ea, să nu ne lăsăm blocați de ea. Se uită la problema din fața sa, i se pare uriașă și insurmontabilă, se simte copleșit, i-ar trebui energie, dar simte că nu o mai are. Apare gandul dezolant „nu pot”…

În loc să rămâi în acest sentiment de neputință și neajutorare, ar fi de dorit să reușești să reanalizezi ceea ce consideri acum că nu poți schimba. Și da, poate că de-a lungul vieții tale au fost multe evenimente care te-au facut să te temi, să suferi, situații în care ai fost rănit. Atunci te-ai simtit singur și neajutorat, ai trăit un sentiment adânc de neputință, pas cu pas te-ai îndepartat de sinele tău, de ceea ce ești cu adevărat. În acele situații ți-ai spus că emoțiile sunt rele și ai început să înveți să ți le înăbuși. Ai început să îți construiești ziduri în jurul tău ca să te aperi, să nu mai suferi niciodată.

Ai încetat să îți mai dorești. La ce bun să îți dorești din moment ce oricum îți spuneai că nimeni nu este atent la nevoile și dorințele tale. Ți-ai suprimat dorințele poate și datorită neîncrederii în ceeea ce simți sau unor convingeri greșite. Ți-ai spus că daca nu îți dorești, nu ai cum să fii dezamagit. Ai avut credința că apărându-te vei fi pe calea cea bună, dar așa te-ai înstrăinat de tine. Ai încetat să crezi că tu ești cel care își poate constitui viața; prea înspăimantat ca să o faci, i-ai lăsat pe alții să o facă pentru tine, dorind și alegând pentru tine. Așa ai ajuns să fii izolat de propriile dorințe și ai rătăcit cărarea către „sinele tău”. Atenție! Te-ai rătăcit numai, drumul este acolo, te așteaptă să-l urmezi. Nu drumul n-a fost bun, doar sensul a fost greșit.

Acum nu ai decât să schimbi sensul, mergi cu încredere către tine, spre interiorul tău și vei ajunge drept la țintă, ajungi la sinele tău. Începe să-ți dorești, nu e nimic greșit în asta! Fă-ți o promisiune, aceea de a-ți fi ție mereu alături, aceea de a-ți permite să fii tu, aceea de a nu te mai înstrăina de tine! Cum să poți acționa în beneficiul tău dacă nu ai acces la propriile dorințe? Află ce îți dorești cu adevarăt! Așa te poți proiecta în viitor. Materializarea dorinței determină lansarea procesului voinței și transformarea în acțiune.

Îmi doresc, deci vreau, aleg să decid. Aleg să decid pentru mine, aleg să îmi trăiesc viața.