Tulburarea anxioasă generalizată

Posted by: | Posted on: August 9, 2016
Tu cum te descurci cu stresul_janadan

Se caracterizează prin anxietate persistentă pe o perioadă de câteva luni, simptomele ei aduc atingere în arii funcţionale importante(relatii interpersonale, activitate socială ,muncă).

Sunt trei aspecte importante ale acestei afecţiuni:îngrijorare şi nelinişte greu de controlat, tonus muscular crescut(cefalee, agitaţie) şi hiperactivitate vegetativă. Persoana se îngrijorează excesiv de lucruri negative şi are dificultăţi în a-şi controla aceste griji. Îngrijorările au dimensiuni exagerate în raport cu evenimentul temut , sunt universale şi greu de controlat, acoperă multe domenii în special familia, banii, serviciul şi sănătatea personală.

În general este vorba despre o persoană sensibilă din fire şi la care tendinţa de îngrijorare se manifestă încă din copilărie sau începutul adolescenţei.
Specific tulburării anxioase generalizate este că de obicei este prezentă pe tot parcursul vieţii şi nu din când în când, când oamenii devin mai stresaţi din cauza unor afecţiuni sau unui eveniment de pierdere (divorţ, separare, deces) şi când după dispariţia acestui stres îşi pot relua activităţile obişnuite.Anxietatea nu este produsă de un pericol extern sau acesta este exagerat faţă de pericolul real.

,,Pericolul exprimat de anxietate este un impuls implicat într-un conflict intrapsihic, dar neacceptat de ego, un gând refulat aproape de conştiinţă, o anxietate semnal’’

Simptomatologie
Cele mai comune simptome sunt: nervozitate, tremor, tensiune musculară, transpiraţii, ameţeală, palpitaţii, tahicardie, disconfort epigastric.
Spre deosebire de pacienţii cu panică la care simptomatologia se instalează cu brutalitate, la pacienţii cu tulburare anxioasă generalizată simptomele se insinuează treptat, trec printr-o anxietate difuză persistentă.
Subiectiv, se poate resimţi ca o aşteptare încordată. Neliniştea şi anxietatea de lungă durată pot genera o stare de oboseală permanentă, cefalee, tulburări epigastrice şi insomnie.
Astfel, anxietatea excesivă afectează munca, relaţiile personale şi limitează activităţile şi şansele celor care suferă de ea. Persoanele ce suferă de anxietate excesivă devin conştiente de teama lor excesivă şi ajung să evite situaţiile care le-ar putea face de râs, stau în umbra, nu iau atitudine pentru că nu vor să fie „răniţi”.
Anxiosul încearcă să controleze tot ce-l înconjoară, să fie cât mai prevăzător, nimic şi nimeni să nu-l găsească nepregătit. Şi persoanele normale fac asta, dar nu cu intensitatea şi frecvenţa anxiosului.

Posibile cauze ale anxietăţii
Cauzele acestei tulburări nu sunt pe deplin cunoscute, dar se presupune că pentru a se forma o personalitate anxioasă este necesară îmbinarea variabilă într-o predispoziţie ereditară şi experienţa educativă şi eventual o experienţă traumatizantă.
Atunci când contextul familial este disfuncţional şi intervin deprivări, abuzuri, neglijări toate acestea duc la un nivel scăzut al autostimei. La vârsta adultă pot apare sentimente de insecuritate, jenă şi neadecvare.
Toate acestea se manifestă apoi în plan comportamental fie în atacuri de panică, teama de a te confrunta cu lumea exterioară, teama de nu fi umilit sau anxietate generalizată.
S-a considerat ca posibilă cauză fiziologică a anxietăţii: producerea de dezechilibre la nivelul creierului la care se adaugă respiraţia îngreunată, tensiunea musculară, efectele organice ale stresului cumulat şi factori ce ţin de regimul alimentar.

Stările emoţionale reprimate frustrarea, ostilitatea pot fi de asemenea cauze importante ale tulburărilor anxioase.
Anxietatea poate fi declanşată sau menţinută datorită vorbirii interioare cu conţinut negativ,a gândirii excesiv de autocritică de tip perfecţionist.
Alte ori anxietatea se datorează animozităţilor din cadrul relaţiilor interpersonale. Anxiosul poate avea dificultăţi în comunicarea cu ceilalţi şi atunci poate deveni frustrat, supraîncordat sau poate avea dificultăţi în a-şi exprima nevoile, de a spune,,nu’’ când este suprasolicitat de ceilalţi.
Mulţi indivizi cu anxietate generalizată relatează că ei s-au simţit anxioşi şi nervoşi toată viaţa lor.

Deşi peste jumătate dintre cei care se prezintă pentru tratament relatează debutul în copilărie sau în adolescenţă, debutul survenit după 20 de ani nu este rar. Evoluţia este cronică, dar fluctuantă şi adesea se înrăutăţeşte în cursul perioadelor de stres.

Anxietatea ca trăsătură are o asociaţie familială. Deşi studiile mai vechi oferă date contradictorii referitor la patternul familial al anxietăţii generalizate, studiile mai recente pe gemeni sugerează o contribuţie genetică la apariţia acestei tulburări. Mai mult decât atât, factorii genetici care influenţează riscul pentru anxietatea generalizată pot fi strâns legaţi de cei pentru tulburarea depresivă majoră.

Tulburarea anxioasă generalizată determină incapacitate crescută în special dacă se asociază cu alte comorbidităţi(alte afectiuni asociate). Scopul tratamentului este de reducere a incapacităţii rezultate din simptomele cognitive şi somatice ale anxiosului.
Prin terapie cognitiv comportamentala creştem capacitatea de a face faţă problemelor ,consolidam sentimentul de control şi stăpânirea de sine.





4 Comments to Tulburarea anxioasă generalizată

  1. Like!! Great article post.Really thank you! Really Cool.

  2. Thanks for fantastic info I was looking for this info for my mission.

  3. SMS says:

    Thanks so much for the blog post.

  4. qslbyewmxg says:

    Muchas gracias. ?Como puedo iniciar sesion?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *